DATE DIN ROMÂNIA • STUDII ȘTIINȚIFICE
Căpușe în România: răspândire, zone cu risc și ce arată studiile
Căpușele și bacteriile din complexul Borrelia burgdorferi sensu lato au fost identificate în numeroase regiuni ale țării. Riscul nu se oprește la granița unui județ și nu este limitat la păduri: există date inclusiv din parcuri, grădini și alte spații verzi urbane.
Ideea esențială: o „zonă endemică” indică transmitere locală menținută, nu faptul că fiecare căpușă este infectată. Procentul de căpușe pozitive dintr-un studiu nu este probabilitatea ca o persoană mușcată să dezvolte boala Lyme.
România, în cifre
12.221
căpușe Ixodes ricinus analizate în 183 de localități, din toate cele 41 de județe, în studiul național publicat în 2013.
1,4%
prevalența națională a ADN-ului Borrelia burgdorferi s.l. în căpușele aflate în căutarea unei gazde; valorile locale au variat între 0,75% și 35%. Valoare in zonele endemice este probabil mai apropiată de cea maximă.
6.089
cazuri de borelioză Lyme raportate prin supravegherea națională în perioada 2010–2023, potrivit analizei publicate în 2024. Tinând cont de testarea problematică, numărul mare de cazuri din mediul rural și de lipsa de informare a populației, numărul real de cazuri este probabil mult mult mai mare.
Cifrele provin din studii cu populații, perioade și metode diferite și nu trebuie comparate direct ca și cum ar descrie același risc.
GHID VIZUAL • IDENTIFICARE ORIENTATIVĂ
Cum recunoști principalele căpușe din România
În România au fost raportate mai multe specii de căpușe dure. Pentru oameni, cea mai frecvent întâlnită în studiile românești este Ixodes ricinus, care este și implicată in transmiterea bolii Lyme. Forma, culoarea și dimensiunea se schimbă după hrănire, iar exemplarele foarte mici sau deteriorate nu pot fi identificate sigur doar cu ochiul liber.
Important: specia nu arată dacă o căpușă este infectată. Nu amâna îndepărtarea pentru a încerca să o identifici și nu lua decizii medicale doar pe baza unei fotografii.
Stadiile de dezvoltare
Ou
Este depus în grupuri în mediul exterior și nu se atașează de om.
Larvă
Are 6 picioare și este foarte greu de observat fără mărire. Stau in grupuri mari. Posibil să poată transmite boala
Nimfă
Are 8 picioare. La I. ricinus, dimensiunea mică de 1.2-1.5 mm o face ușor de trecut cu vederea. Responsabilă pentru cca. 80% din cazurile de Lyme.
Adult
Are 8 picioare. Scutul acoperă aproape tot spatele masculului, dar numai partea anterioară la femelă. Intre 3 si 10 mm in funcție de hrănire.
Patru specii importante pentru orientare
Ixodes ricinus
Cel mai frecvent întâlnită pe oameni în studiile românești. Adultul nehrănit este brun-roșcat; femela are un scut întunecat numai în partea din față. Este vectorul european principal pentru agenții bolii Lyme și virusul encefalitei de căpușă.
Dermacentor marginatus
Adultul este de obicei mai ușor de remarcat, cu un desen dorsal crem-maroniu, „ornamentat”. A fost găsită și pe oameni în România. Căpușele Dermacentor pot fi asociate cu rickettsii, alte infecții ce necesită tratament.
Hyalomma marginatum
Are picioare mai lungi, cu benzi deschise, și se poate deplasa activ spre gazdă. Este documentată în România și este un vector important al virusului febrei hemoragice Crimeea-Congo în alte regiuni. Studiul din Delta Dunării precizează că virusul nu fusese detectat în căpușe din România.
Haemaphysalis punctata
Este mai mică și compactă, brun-roșcată. Identificarea corectă cere de obicei lupă sau microscop. A fost găsită în studii românești, dar rolul ei în transmiterea unor agenți detectați rămâne incomplet clarificat.
Ce fotografiezi dacă vrei ajutor la identificare
- partea dorsală a căpușei, clar și în lumină bună;
- un reper milimetric sau o riglă lângă exemplar;
- și partea ventrală, dacă poate fi fotografiată după îndepărtare.
Nu întârzia extragerea pentru fotografii. Identificarea sau testarea căpușei nu înlocuiește evaluarea simptomelor și sfatul medical.
Surse: ECDC — Ixodes ricinus; studiu asupra căpușelor îndepărtate de la oameni în zona Cluj; studiu din zonele urbane și periurbane din Cluj-Napoca; studiu despre Hyalomma în Delta Dunării.
Unde sunt zonele cu risc?
Un studiu național desfășurat în 2010–2011 a găsit Borrelia burgdorferi s.l. în căpușe din 55 dintre cele 183 de localități investigate. Prevalențe mai mari au fost observate în zone deluroase, dar bacteria a fost detectată și în zone joase împădurite. Eșantionarea nu a fost concepută pentru a declara definitiv fiecare județ drept „sigur” sau „periculos”. Tinând cont de faptul ca pot circula ușor pe păsări, orice zonă ar putea fi afectată.
Dacă ai un teren și vrei să iți faci o idee despre prezența căpușelor, poți să echipezi hainele potrivite, repelent și apoi să iei o bucată de material alb, de cca 1 m2, pe care să il târăști prin iarbă, urmând apoi să analizezi „recolta” de pe material.
Nord-vestul și centrul țării
Datele epidemiologice și serologice indică populații mai numeroase în județele Alba, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj și Satu Mare. Aceste șase județe au reprezentat 28,9% dintre cazurile naționale raportate în perioada 2010–2023, deși însumau aproximativ 12,2% din populația României în 2020. Această concentrare susține un risc regional mai ridicat, dar nu exclude transmiterea în alte județe. Cazuri numeroase sunt și în Bihor sau în Nord-Estul țării.
Cluj: risc rural, periurban și urban
Clujul este descris în literatura de specialitate drept zonă endemică. Un studiu pe căpușe îndepărtate de la persoane în 2010 a identificat Borrelia burgdorferi s.l. în 11,1% dintre probe. Un alt studiu, pe 522 de căpușe Ixodes ricinus colectate de la oameni în județul Cluj între 2013 și 2015, a detectat cel puțin unul dintre agenții testați în 21,07% dintre căpușe, iar 8,18% dintre probele pozitive au avut infecții mixte. Au fost identificate Borrelia, Neoehrlichia mikurensis și Babesia; procentul de 21,07% nu reprezintă prevalența Lyme singură.
Studiul din spațiile verzi ale Clujului
În 2018, cercetătorii au colectat căpușe din Parcul Iuliu Hațieganu, campusul USAMV, Grădina Botanică „Alexandru Borza”, Cimitirul Mănăștur, o grădină privată și pădurile Hoia și Făget. Dintre căpușele aflate în căutarea unei gazde, 151 au fost analizate pentru 44 de agenți vectoriali.
Pentru Borrelia burgdorferi s.l., prevalența raportată în căpușele investigate a fost de 30,28% în siturile urbane și 15,38% în cele periurbane. Autorii subliniază însă că studiile locale au limite în estimarea riscului epidemiologic general. Rezultatul demonstrează că expunerea este posibilă și în spații verzi din oraș, nu că orice parc sau orice vizită are același nivel de risc.
În practică, riscul este determinat mai bine de habitat și activitate decât de o hartă rigidă a județelor: vegetație înaltă, litieră umedă, margini de pădure, tufărișuri, trasee frecventate de animale și spații verzi cu gazde sălbatice pot susține căpușe. Prezența căprioarelor și a oilor este și ea asociată cu populații mai mari de căpușe.
SEZON • TEMPERATURĂ • MICROCLIMAT
Sezonul căpușelor în România
În România, riscul este de obicei cel mai mare din primăvară până la începutul verii, dar căpușele pot fi active și toamna târziu ori în zilele blânde de iarnă. Temperatura este cea care determină activitatea căpușelor.
Nu există o lună complet „fără căpușe”. Iernile blânde și primăverile calde pot porni mai devreme activitatea, iar vegetația umedă și umbrită poate menține căpușe active chiar când aerul din zonele deschise este cald și uscat.
Primăvara
Activitatea crește după încălzire și poate începe devreme într-un an blând. Pentru Ixodes ricinus, acesta este frecvent intervalul de vârf.
Vara
Riscul continuă, mai ales la începutul verii și în locuri umede. Arșița și seceta pot reduce activitatea la suprafață, fără a elimina căpușele din umbră și litieră.
Toamna
Umiditatea și temperaturile moderate pot produce un al doilea val de activitate. Intensitatea lui depinde de regiune, habitat, stadiu și vremea acelui an.
Iarna
Activitatea este mult redusă, nu imposibilă. Zilele fără zăpadă, mai calde și umede pot permite ieșirea unor exemplare; stratul de frunze le protejează.
La ce temperaturi sunt active?
Pentru Ixodes ricinus, activitatea de căutare a gazdei devine în general mai probabilă când temperaturile trec de aproximativ 5–7°C. Acesta este un reper orientativ, nu un prag absolut: studii de teren au găsit foarte puține căpușe și sub 5°C, iar populațiile se pot adapta diferit la clima locală.
| Factor | Ce înseamnă practic |
|---|---|
| Temperatură moderată | Favorizează urcarea pe vegetație și căutarea unei gazde. |
| Umiditate ridicată | Este esențială pentru I. ricinus; ECDC indică nevoia unui microclimat umed, adesea în jur de 80% umiditate relativă sau mai mult. |
| Căldură și uscăciune | Căpușa coboară în stratul de frunze pentru a se rehidrata; poate fi mai puțin vizibilă, dar nu dispare. |
| Loc umbrit | Pădurea, tufărișul, iarba de la marginea potecii și parcurile pot rămâne favorabile chiar în zile calde. |
Ce arată concret datele din România
- În studiul clinic din Cluj publicat în 2011, 308 căpușe au fost colectate de la 275 de persoane între aprilie și iunie 2010; Ixodes ricinus a fost specia dominantă.
- Modelul european tipic al lui I. ricinus este adesea bimodal — un vârf primăvara și unul mai mic toamna — dar ECDC subliniază variația anuală și locală.
Regula simplă: dacă vegetația este accesibilă, vremea este blândă și ai trecut prin iarbă, tufăriș, pădure sau parc, fă verificarea pielii și hainelor indiferent de lună.
Surse: ECDC — ecologia și activitatea Ixodes ricinus; Briciu și colab., 2011 — căpușe colectate de la oameni în România; Daniel și colab., 2015 — dinamica sezonieră în Europa Centrală; Qviller și colab., 2014 — temperatură și activitate de teren.
Ce ne spun cazurile umane?
Supravegherea bolii Lyme este obligatorie în România din 2007. Pentru 2010–2023, incidența raportată a fost în medie de 2,3 cazuri la 100.000 de locuitori pe an. Raportarea pasivă surprinde însă doar cazurile diagnosticate și declarate.
O analiză publicată în 2024 a folosit seroprevalența din cele șase județe nord-vestice și centrale pentru a estima subdetectarea. În 2020, autorii au estimat 1.968 de infecții simptomatice incidente, față de 187 de cazuri raportate în aceleași județe—un multiplicator estimat de 10,5. Pentru 2023, incidența simptomatică estimată în cele șase județe a fost de 86,9/100.000.
Limită importantă: estimarea se bazează pe donatori adulți și pe ipoteze despre proporția simptomatică și durata anticorpilor. Autorii avertizează că multiplicatorul celor șase județe nu poate fi presupus automat pentru întreaga țară.
Nu doar boala Lyme
Cercetările românești au detectat în căpușe și alți agenți potențial zoonotici, între care Anaplasma phagocytophilum, Neoehrlichia mikurensis, specii de Babesia, Rickettsia și Borrelia miyamotoi. Detectarea ADN-ului unui agent într-o căpușă dovedește circulația lui în ecosistem, dar nu confirmă automat boală umană, capacitate de transmitere într-un caz individual sau necesitatea unui test după orice mușcătură.
Cum reduci riscul, oriunde în România
- Poartă haine care acoperă pielea și folosește un repelent potrivit, conform etichetei.
- Mergi pe centrul potecii și evită contactul cu iarba înaltă și tufărișurile.
- Verifică pielea, copiii, echipamentul și animalele după activități în aer liber.
- Îndepărtează prompt și corect orice căpușă atașată și urmărește zona și starea generală.
Studii și surse
- Kalmár Z. și colab. (2013), studiu național asupra a 12.221 de căpușe Ixodes ricinus, Ticks and Tick-borne Diseases. DOI: 10.1016/j.ttbdis.2013.04.007.
- Briciu V.T. și colab. (2014), identificarea speciilor Borrelia în căpușe colectate de la oameni în România, Ticks and Tick-borne Diseases. DOI: 10.1016/j.ttbdis.2014.04.007.
- Kalmár Z. și colab. (2020), agenți multipli în 522 de căpușe colectate de la oameni în județul Cluj, Pathogens. DOI: 10.3390/pathogens9050390.
- Borșan S.-D. și colab. (2021), căpușe și agenți patogeni din zone urbane și periurbane din Cluj-Napoca, Frontiers in Microbiology. DOI: 10.3389/fmicb.2021.645002.
- Kalmár Z. și colab. (2021), seroprevalența anticorpilor anti-Borrelia la donatori sănătoși din șase județe, Parasites & Vectors.
- Angulo F.J. și colab. (2024), incidența estimată a infecției simptomatice și subdetectarea în România, 2018–2023, Parasites & Vectors. DOI: 10.1186/s13071-024-06449-5.
- Briciu V.T. și colab. (2011), căpușe colectate de la oameni în Cluj între aprilie și iunie 2010, Experimental and Applied Acarology. DOI: 10.1007/s10493-010-9418-0.
- European Centre for Disease Prevention and Control, fișa de ecologie, habitat și activitate pentru Ixodes ricinus.
- Daniel M. și colab. (2015), factori abiotici și dinamica sezonieră anuală a Ixodes ricinus în Europa Centrală, Parasites & Vectors.
- Qviller L. și colab. (2014), temperatura și densitatea căpușelor aflate în căutarea gazdei, Parasites & Vectors.
Notă medicală: această pagină are scop informativ și nu înlocuiește evaluarea medicală. Dacă după o mușcătură apar eritem care se extinde, febră, dureri de cap, oboseală marcată, dureri musculare sau articulare ori simptome neurologice, contactează un medic.