DATE DIN ROMÂNIA • STUDII ȘTIINȚIFICE
Căpușe în România: răspândire, zone cu risc și ce arată studiile
În România s-au raportat mii de cazuri de boală Lyme, iar studiile indică un număr mai mare de infecții simptomatice decât apare în statisticile oficiale. Căpușe purtătoare de Borrelia burgdorferi sensu lato au fost găsite în mai multe regiuni, inclusiv în parcuri și alte spații verzi urbane. Articolul reunește datele despre cazuri, anticorpi, zone cu risc și sezon.
Explorează harta interactivă: compară pe județe cazurile Lyme raportate în 2024 și 2025 și vezi separat locurile cu căpușe semnalate de comunitate. Deschide harta căpușelor din România →
România, în cifre
8.230
cazuri confirmate sau probabile de boală Lyme raportate în România în 2010–2025: 6.089 în 2010–2023, 1.050 în 2024 și 1.091 în 2025. Numărul infecțiilor simptomatice este mai mare.
37,9%
dintre 95 de căpușe Ixodes ricinus analizate în locurile studiate la Cluj-Napoca aveau ADN de Borrelia burgdorferi s.l. (Borșan și colab., 2021). Este un rezultat local, nu media pentru România.
2 din 100
donatori din șase județe aveau anticorpi IgG confirmați anti-Borrelia. Alte rezultate: 2,08% la donatori (probe predominant din Timiș); 4,3% la donatori și 9,3% la lucrători forestieri (13 județe).
Cifrele provin din studii cu populații, perioade și metode diferite și nu trebuie comparate direct ca și cum ar descrie același risc.
| Indicator | Rezultat | Ce măsoară și sursa |
|---|---|---|
| Cazuri Lyme raportate, 2010–2025 | 8.230 | Cazuri confirmate sau probabile: 6.089 în 2010–2023 (Angulo și colab., 2024), 1.050 în 2024 și 1.091 în 2025 (INSP). Nu este numărul tuturor infecțiilor. |
| Borrelia detectată în căpușe, studii locale | 25,8% în est; 37,9% în Cluj | Est: 138 din 534 de căpușe Ixodes ricinus cu Borrelia spp. (Răileanu și colab., 2017). Cluj: 36 din 95 cu B. burgdorferi s.l. (Borșan și colab., 2021). Studiul extins din 2010–2011: 1,4% în 12.221 de căpușe (Kalmár și colab., 2013). Locurile și metodele diferă. |
| Anticorpi la donatori, șase județe | aproximativ 2% | IgG confirmat anti-Borrelia la donatori sănătoși (Kalmár și colab., 2021); arată expunere, nu boală activă. |
GHID VIZUAL • IDENTIFICARE ORIENTATIVĂ
Cum recunoști principalele căpușe din România
În România au fost raportate mai multe specii de căpușe dure. Pentru oameni, cea mai frecvent întâlnită în studiile românești este Ixodes ricinus, care este și implicată în transmiterea bolii Lyme. Forma, culoarea și dimensiunea se schimbă după hrănire, iar exemplarele foarte mici sau deteriorate nu pot fi identificate sigur doar cu ochiul liber.
Într-un studiu realizat în 188 de locuri împădurite din toate cele 41 de județe, Ixodes ricinus a reprezentat 86,9% dintre cele 13.771 de căpușe colectate de pe vegetație (Mihalca și colab., 2012).
Important: Specia nu arată dacă o căpușă este infectată sau nu cu organisme periculoase. Nu amâna îndepărtarea pentru a încerca să o identifici și nu lua decizii medicale doar pe baza unei fotografii.
Stadiile de dezvoltare
Ou
Este depus în grupuri în mediul exterior și nu se atașează de om.
Larvă
Are 6 picioare și este foarte greu de observat fără mărire. Larvele pot fi întâlnite în grupuri și se pot atașa de gazde. Riscul de transmitere a unui agent patogen depinde de specia căpușei și de agent.
Nimfă
Are 8 picioare. La Ixodes ricinus, dimensiunea mică, de aproximativ 1,2–1,5 mm, o face ușor de trecut cu vederea. Nimfele pot transmite agenții bolii Lyme.
Adult
Are 8 picioare. Scutul acoperă aproape tot spatele masculului, dar numai partea anterioară la femelă. Între 3 și 10 mm în funcție de hrănire.
Patru specii importante pentru orientare
Ixodes ricinus
Cel mai frecvent întâlnită pe oameni în studiile românești. Adultul nehrănit este brun-roșcat; femela are un scut întunecat numai în partea din față. Este vectorul european principal pentru agenții bolii Lyme și virusul encefalitei de căpușă.
Dermacentor marginatus
Adultul este de obicei mai ușor de remarcat, cu un desen dorsal crem-maroniu, „ornamentat”. A fost găsită și pe oameni în România. Căpușele Dermacentor pot fi asociate cu rickettsii, alte infecții ce necesită tratament.
Hyalomma marginatum
Are picioare mai lungi, cu benzi deschise, și se poate deplasa activ spre gazdă. Este documentată în România și este un vector important al virusului febrei hemoragice Crimeea-Congo în alte regiuni. Studiul din Delta Dunării precizează că virusul nu fusese detectat în căpușe din România.
Haemaphysalis punctata
Este mai mică și compactă, brun-roșcată. Identificarea corectă cere de obicei lupă sau microscop. A fost găsită în studii românești, dar rolul ei în transmiterea unor agenți detectați rămâne incomplet clarificat.
Ce fotografiezi dacă vrei ajutor la identificare
- partea dorsală a căpușei, clar și în lumină bună;
- un reper milimetric sau o riglă lângă exemplar;
- și partea ventrală, dacă poate fi fotografiată după îndepărtare.
Nu întârzia extragerea pentru fotografii. Identificarea sau testarea căpușei nu înlocuiește evaluarea simptomelor și sfatul medical.
Surse: ECDC — Ixodes ricinus; studiu asupra căpușelor îndepărtate de la oameni în zona Cluj; studiu din zonele urbane și periurbane din Cluj-Napoca; studiu despre Hyalomma în Delta Dunării.
Unde sunt zonele cu risc?
Pe harta interactivă a căpușelor din România poți compara cazurile raportate de boală Lyme pe județe în 2024 și 2025 și poți explora separat locurile cu căpușe semnalate de comunitate. Județul unui caz raportat nu indică neapărat locul mușcăturii.
Un studiu național desfășurat în 2010–2011 a găsit Borrelia burgdorferi s.l. în căpușe din 55 dintre cele 183 de localități investigate. Prevalențe mai mari au fost observate în zone deluroase, dar bacteria a fost detectată și în zone joase împădurite. Eșantionarea nu a fost concepută pentru a declara definitiv fiecare județ drept „sigur” sau „periculos”. Ținând cont de faptul că căpușele pot fi transportate de păsări, orice zonă ar putea fi afectată.
Studiul a analizat 12.221 de căpușe Ixodes ricinus colectate de pe vegetație. În toate probele la un loc, ADN-ul de Borrelia burgdorferi s.l. a fost detectat la 1,4% dintre căpușe. În localitățile unde bacteria a fost găsită, proporția a variat între 0,75% și aproximativ 19%. Media studiului nu descrie fiecare loc în parte (Kalmár și colab., 2013).
Hărțile cercetării: vezi locurile de recoltare, distribuția speciilor de căpușe și rezultatele pentru Borrelia. Acestea prezintă date din studiile proiectului, nu numărul de cazuri Lyme la oameni.
Ideea esențială: o „zonă endemică” indică transmitere locală menținută, nu faptul că fiecare căpușă este infectată. Procentul de căpușe pozitive dintr-un studiu nu este probabilitatea ca o persoană mușcată să dezvolte boala Lyme.
Metodă de a verifica un teren
Dacă ai un teren și vrei să îți faci o idee despre prezența căpușelor, poartă pantaloni lungi și o bluză cu mânecă lungă, de culoare deschisă, și folosește un repelent. Apoi ia o bucată de material alb de aproximativ 1 m², târăște-o prin iarbă și verifică ce s-a prins de material. Alte semnale de alarmă sunt prezența căprioarelor, a oilor sau a unui număr mare de șoareci în zonă.
Nord-vestul și centrul țării
Datele epidemiologice și serologice indică mai multe cazuri raportate și expunere măsurată în județele Alba, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj și Satu Mare. Aceste șase județe au reprezentat 28,9% dintre cazurile naționale raportate în perioada 2010–2023, deși însumau aproximativ 12,2% din populația României în 2020. Această concentrare susține un risc regional mai ridicat, dar nu exclude transmiterea în alte județe. Cazuri numeroase au fost raportate și în Bihor, Sibiu sau în nord-estul țării.
În rapoartele INSP din 2024 și 2025, Maramureș și Sibiu au avut cele mai mari incidențe județene raportate. În 2025 s-au remarcat și Cluj și Alba. Expunerea nu se limitează la aceste județe: căpușele și cazurile de boală Lyme sunt documentate în multe părți ale țării.
Cluj: risc rural, periurban și urban
Clujul este descris în literatura de specialitate drept zonă endemică. Un studiu pe căpușe îndepărtate de la persoane în 2010 a identificat Borrelia burgdorferi s.l. în 11,1% dintre probe. Un alt studiu, pe 522 de căpușe Ixodes ricinus colectate de la oameni în județul Cluj între 2013 și 2015, a detectat cel puțin unul dintre agenții testați în 21,07% dintre căpușe, iar 8,18% dintre probele pozitive au avut infecții mixte. Au fost identificate Borrelia, Neoehrlichia mikurensis și Babesia; procentul de 21,07% nu reprezintă prevalența Lyme singură.
Studiul din spațiile verzi ale Clujului
În 2018, cercetătorii au colectat căpușe din Parcul Iuliu Hațieganu, campusul USAMV, Grădina Botanică „Alexandru Borza”, Cimitirul Mănăștur, o grădină privată și pădurile Hoia și Făget. Dintre căpușele aflate în căutarea unei gazde, 151 au fost analizate pentru 44 de agenți vectoriali.
Pentru Borrelia burgdorferi s.l., prevalența raportată în căpușele investigate a fost de 30,28% în siturile urbane și 15,38% în cele periurbane. Autorii subliniază însă că studiile locale au limite în estimarea riscului epidemiologic general. Rezultatul demonstrează că expunerea este posibilă și în spații verzi din oraș, nu că orice parc sau orice vizită are același nivel de risc.
În practică, riscul este determinat mai bine de habitat și activitate decât de o hartă rigidă a județelor: vegetație înaltă, litieră umedă, margini de pădure, tufărișuri, trasee frecventate de animale și spații verzi cu gazde sălbatice pot susține căpușe. Prezența căprioarelor și a oilor este și ea asociată cu populații mai mari de căpușe.
SEZON • TEMPERATURĂ • MICROCLIMAT
Sezonul căpușelor în România
În România, riscul este de obicei cel mai mare din primăvară până la finalul verii, dar căpușele sunt active și toamna târziu ori în zilele blânde de iarnă. Temperatura este cea care determină activitatea căpușelor. Acestea încep să caute gazde la o temperatură constantă de afară de peste 3.5°C – 4°C.
În 2025, cele mai multe cazuri raportate au avut debutul în lunile calde, cu un vârf în iunie. Riscul începe însă înainte de vară și poate continua toamna, în funcție de vreme și de locul în care te afli.
Nu există o lună complet „fără căpușe”. Iernile blânde și primăverile calde pot porni mai devreme activitatea, iar vegetația umedă și umbrită poate menține căpușe active chiar când aerul din zonele deschise este cald și uscat.
Primăvara
Activitatea crește după încălzire și poate începe devreme într-un an blând. Pentru Ixodes ricinus, acesta este frecvent intervalul de vârf.
Vara
Riscul continuă, mai ales la începutul verii și în locuri umede. Arșița și seceta pot reduce activitatea la suprafață, fără a elimina căpușele din umbră și litieră.
Toamna
Umiditatea și temperaturile moderate pot produce un al doilea val de activitate. Intensitatea lui depinde de regiune, habitat, stadiu și vremea acelui an.
Iarna
Activitatea este mult redusă, nu imposibilă. Zilele fără zăpadă, mai calde și umede pot permite ieșirea unor exemplare; stratul de frunze le protejează.
La ce temperaturi sunt active?
Pentru Ixodes ricinus, activitatea de căutare a gazdei devine în general mai probabilă când temperaturile trec de aproximativ 4°C. Acesta este un reper orientativ, nu un prag absolut: studii de teren au găsit foarte puține căpușe și sub 5°C, iar populațiile se pot adapta diferit la clima locală.
| Factor | Ce înseamnă practic |
|---|---|
| Temperatură moderată | Favorizează urcarea pe vegetație și căutarea unei gazde. |
| Umiditate ridicată | Este esențială pentru I. ricinus; ECDC indică nevoia unui microclimat umed, adesea în jur de 80% umiditate relativă sau mai mult. |
| Căldură și uscăciune | Căpușa coboară în stratul de frunze pentru a se rehidrata; poate fi mai puțin vizibilă, dar nu dispare. |
| Loc umbrit | Pădurea, tufărișul, iarba de la marginea potecii și parcurile pot rămâne favorabile chiar în zile calde. |
Ce arată concret datele din România
- În studiul clinic din Cluj publicat în 2011, 308 căpușe au fost colectate de la 275 de persoane între aprilie și iunie 2010; Ixodes ricinus a fost specia dominantă.
- Modelul european tipic al lui I. ricinus este adesea bimodal — un vârf primăvara și unul mai mic toamna — dar ECDC subliniază variația anuală și locală.
Regula simplă: dacă vegetația este accesibilă, vremea este blândă și ai trecut prin iarbă, tufăriș, pădure sau parc, fă verificarea pielii și hainelor indiferent de lună.
Surse: ECDC — ecologia și activitatea Ixodes ricinus; Briciu și colab., 2011 — căpușe colectate de la oameni în România; Daniel și colab., 2015 — dinamica sezonieră în Europa Centrală; Qviller și colab., 2014 — temperatură și activitate de teren.
Ce ne spun cazurile umane?
În perioada 2010–2023 au fost raportate oficial 6.089 de cazuri de boală Lyme în România, cu o incidență medie de 2,3 la 100.000 de locuitori pe an. La acestea se adaugă 1.050 de cazuri în 2024 și 1.091 în 2025, potrivit raportului INSP pentru 2024 și raportului INSP pentru 2025. Supravegherea este obligatorie din 2007, însă statisticile includ cazurile ajunse la diagnostic și raportate.
Cazurile raportate sunt doar partea care ajunge la diagnostic și în statisticile oficiale. Într-un studiu pentru șase județe din România, cercetătorii au estimat aproximativ 1.968 de infecții simptomatice în 2020, în timp ce în aceleași județe au fost raportate 187 de cazuri. Asta înseamnă aproximativ 10 infecții simptomatice estimate pentru fiecare caz raportat (un multiplicator de 10x) în populația și anul studiate. Pentru 2023, aceeași analiză a estimat o incidență simptomatică de 86,9 la 100.000 de locuitori în cele șase județe.
Limită importantă: estimarea se bazează pe donatori adulți și pe ipoteze despre proporția simptomatică și durata anticorpilor. Autorii avertizează că multiplicatorul celor șase județe nu poate fi presupus automat pentru întreaga țară.
Ce arată analizele de sânge la oameni?
Când cercetătorii au testat donatori de sânge din România, au găsit anticorpi împotriva Borrelia și la persoane sănătoase. În șase județe din centru și nord-vest, aproximativ 2 din 100 de donatori aveau anticorpi IgG confirmați. Un alt studiu, cu probe recoltate predominant din Timiș, a găsit un rezultat apropiat: 2,08%. Un studiu mai vechi, din 13 județe, a găsit 4,3% la donatori și 9,3% la lucrătorii forestieri.
Studiul din Timiș a fost publicat în 2026, dar probele au fost recoltate în 2018. Aceste rezultate arată expunerea la Borrelia în populațiile studiate. Anticorpii pot rămâne în sânge după o infecție trecută; un test pozitiv nu înseamnă automat boală activă.
Cum se compară cu restul Europei?
România nu este o excepție: studiile europene găsesc anticorpi anti-Borrelia la procente foarte diferite de oameni, în funcție de regiune și de cei testați. O analiză a studiilor care au folosit testare în doi pași a găsit medii de aproximativ 11% în Europa de Est, 14% în Europa de Vest, 4% în Europa de Nord și 4% în Europa de Sud. În studii individuale, rezultatele au fost 5,4% în Bulgaria și 0,49% la donatorii din Anglia.
Comparația arată cât de mult poate varia expunerea. Pentru România avem nevoie de un studiu național pentru a ști cât de răspândiți sunt anticorpii în întreaga populație.
Ce ar însemna subdetectarea în 2025?
Dacă înmulțim cele 1.091 de cazuri raportate în România în 2025 cu diferiți factori, obținem aproximativ 3.300 la 3×, 5.500 la 5× sau 11.500 la 10,5×. Acestea sunt scenarii care ilustrează posibila subdetectare, nu numărători de cazuri sau estimări validate pentru întreaga țară în 2025. Factorul de 10,5 provine dintr-un studiu pentru șase județe în anul 2020; nu avem încă un factor măsurat pentru întreaga Românie în 2025.
Surse: donatori din șase județe; donatori din Timiș (publicat în 2026, probe din 2018); studiul din 13 județe; analiza studiilor europene; studiul din Bulgaria; studiul din Anglia; studiul despre subdetectare în șase județe.
Nu doar boala Lyme
Cercetările românești au detectat în căpușe și alți agenți potențial zoonotici, între care Anaplasma phagocytophilum, Neoehrlichia mikurensis, specii de Babesia, Rickettsia și Borrelia miyamotoi. Detectarea ADN-ului unui agent într-o căpușă dovedește circulația lui în ecosistem, dar nu confirmă automat boală umană, capacitate de transmitere într-un caz individual sau necesitatea unui test după orice mușcătură.
Cum reduci riscul, oriunde în România
- Poartă haine care acoperă pielea și folosește un repelent potrivit, conform etichetei.
- Mergi pe centrul potecii și evită contactul cu iarba înaltă și tufărișurile.
- Verifică pielea, copiii, echipamentul și animalele după activități în aer liber.
- Îndepărtează prompt și corect orice căpușă atașată și urmărește zona și starea generală.
Studii și surse
- Kalmár Z. și colab. (2013), studiu național asupra a 12.221 de căpușe Ixodes ricinus, Ticks and Tick-borne Diseases. DOI: 10.1016/j.ttbdis.2013.04.007.
- Mihalca A.D. și colab. (2012), studiul căpușelor colectate de pe vegetație în habitate forestiere din România, Experimental and Applied Acarology. DOI: 10.1007/s10493-012-9568-3.
- Zooparaz, sinteza cercetării din decembrie 2012 (PCCE 7/2010) și hărțile proiectului. Pentru rezultatele despre Borrelia în căpușe, vezi și articolul Kalmár și colab. (2013) de mai sus.
- Răileanu C. și colab. (2017), Borrelia spp. în Ixodes ricinus din trei zone estice din România, Frontiers in Cellular and Infection Microbiology. DOI: 10.3389/fcimb.2017.00036.
- Briciu V.T. și colab. (2014), identificarea speciilor Borrelia în căpușe colectate de la oameni în România, Ticks and Tick-borne Diseases. DOI: 10.1016/j.ttbdis.2014.04.007.
- Kalmár Z. și colab. (2020), agenți multipli în 522 de căpușe colectate de la oameni în județul Cluj, Pathogens. DOI: 10.3390/pathogens9050390.
- Borșan S.-D. și colab. (2021), căpușe și agenți patogeni din zone urbane și periurbane din Cluj-Napoca, Frontiers in Microbiology. DOI: 10.3389/fmicb.2021.645002.
- Kalmár Z. și colab. (2021), seroprevalența anticorpilor anti-Borrelia la donatori sănătoși din șase județe, Parasites & Vectors.
- Angulo F.J. și colab. (2024), incidența estimată a infecției simptomatice și subdetectarea în România, 2018–2023, Parasites & Vectors. DOI: 10.1186/s13071-024-06449-5.
- Briciu V.T. și colab. (2011), căpușe colectate de la oameni în Cluj între aprilie și iunie 2010, Experimental and Applied Acarology. DOI: 10.1007/s10493-010-9418-0.
- European Centre for Disease Prevention and Control, fișa de ecologie, habitat și activitate pentru Ixodes ricinus.
- Daniel M. și colab. (2015), factori abiotici și dinamica sezonieră anuală a Ixodes ricinus în Europa Centrală, Parasites & Vectors.
- Qviller L. și colab. (2014), temperatura și densitatea căpușelor aflate în căutarea gazdei, Parasites & Vectors.
- INSP (2024), analiza evoluției bolii Lyme în România, raportul pentru 2024 — https://insp.gov.ro/download/boala-lyme-2024-analiza/
- INSP (2025), analiza evoluției bolii Lyme în România, raportul pentru 2025 — https://insp.gov.ro/download/boala-lyme-2025-analiza/
Notă medicală: această pagină are scop informativ și nu înlocuiește evaluarea medicală. Dacă după o mușcătură apar eritem care se extinde, febră, dureri de cap, oboseală marcată, dureri musculare sau articulare ori simptome neurologice, contactează un medic.